Le cimetière marin de Sulina - Cimitirul maritim la Sulina
Existent de par le vaste monde nombres de cimetières marins. La France par exemple en compte une dizaine dont le plus célèbre est celui de Sète. La caractéristique principale d'un cimetière marin est d'être situé au bord d'une mer.
En Roumanie existe un seul cimetière marin situé à l'embouchure du Danube, sur le bras de Sulina. Mais une particularité le distingue de tous les cimetières marins du Monde : l'incroyable diversité des nationalités qui sont venus finir ici leur parcours terrestre. Et ceci est du au fait que de le traité de Paris de 1856 a institué la commission du Danube réglementant la navigation sur le fleuve. C'est ainsi que Sulina ( à l'époque Soulina) devint le siège de cette commission et que s'installèrent alors des diplomates de tous les pays traversés par le Danube plus la France, l'Angleterre et la Turquie. De ce fait se sont développées les relations maritimes et, avec elles les naufrages à l'entrée de Sulina.
Par la diversité des populations, ce cimetière est partagé en quatre parties : turc, hébreu, lipovenes (russes) et tous les autres. Parmi les autres, certaines tombes sont remarquables par la qualité de ceux qui y dorment : un capitaine au long cours dont le monument est surmonté de rames, d'une bouée de sauvetage et... d'une mine ! une princesse roumaine, la princesse Morusi, deux jeunes anglais : une jeune fille qu'un officier à tenté de sauver et qui sont enterrés l'un à côté de l'autre, un pirate dont la tombe est ornées d'une tête de mort et de deux fémurs en croix !
En visitant ce cimetière, on trouve également de nombreuse tombes anglaises, allemandes et bien d'autres nationalités... Au centre du cimetière, on trouve une bâtisse servant de chambre mortuaire ainsi qu'un char mortuaire qui était tiré par des chevaux pour apporter les cercueils au cimetière. Malheureusement, personne n'a pensé à l'entretenir et, à chacune de mes visites, il est de plus en plus délabré ! Encore une fois, un souvenir important du passé va disparaître !
Vizitând acest cimitir, găsim, de asemenea, numeroase morminte englezești, germane și de alte naționalități. În centrul cimitirului, găsim o clădire ce este folosita drept cameră mortuară, un car mortuar care era tras de cai pentru a transporta sicriele la cimitir.
Din păcate, nimeni nu s-a ocupat de îngrijirea cimitirulului, și, la fiecare vizită a mea acolo, acesta este din ce în ce mai degradat. Încă o dată, o amintire importantă din trecut, va dispărea !
Există în lume numeroase
cimitire marine. În Franța, de exemplu, se numără 10 astfel de cimitire, dintre
care, cel mai cunoscut este cel de la Sète. Principala caracteristică a unui
cimitir marin este faptul că se află la malul mării.
În România există un singur cimitir marin situat la gura de vărsare a Dunării, pe brațul Sulina. Însă, o caracteristică ce îl distinge de toate celelalte cimitire marine din lume, este diversitatea incredibilă de naționalități, oameni care vor să-și încheie aici călătoria lor pe Pământ. Și acest lucru a avut loc datorită Tratatului de la Paris din 1856, care a stabilit comisia de pe Dunăre, privind reglementarea navigației pe fluviu. Și astfel, Sulina ( pe timpuri « Soulina ») devine sediul acestei comisii, unde se vor instala diplomați din toate țările străbătute de Dunare , din Franța, Anglia și Turcia. În acest fel s-au dezvoltat relațiile maritime, și odată cu ele, naufragiile la intrarea în Sulina.
În ceea ce privește diversitatea populațiilor, acest cimitir este împărțit în patru părti : turci, evrei, lipoveni (ruși) și ceilalți. Printre ceilalți, câteva morminte sunt remarcabile prin calitatea acelor persoane care « se odihnesc » acolo : un căpitan de cursă lungă, al cărui mormânt este acoperit cu vâsle, un colac de salvare și … o mină ! De asemenea, mai sunt îngropați : o prințesă româncă, prințesa Morusi, două tinere englezoaice , o fată tânăra pe care un ofițer a încercat s-o salveze și pe care i-au îngropat unul lângă celălalt și un pirat al cărui mormant este decorat cu un cap de mort și doua oase în cruce !Vizitând acest cimitir, găsim, de asemenea, numeroase morminte englezești, germane și de alte naționalități. În centrul cimitirului, găsim o clădire ce este folosita drept cameră mortuară, un car mortuar care era tras de cai pentru a transporta sicriele la cimitir.
Din păcate, nimeni nu s-a ocupat de îngrijirea cimitirulului, și, la fiecare vizită a mea acolo, acesta este din ce în ce mai degradat. Încă o dată, o amintire importantă din trecut, va dispărea !
